Cat rau poate intra intr-o casa?

Cat rau poate intra intr-o casa? De multe ori ni se pare ca raul care ne atinge pe noi este cel mai mare si tragem concluzia ca suntem cei mai oropsiti dintre toti. Mi s-a intamplat si mie de multe ori sa ma raportez la altii atunci cand le mergea bine, dar mult mai rar si mai greu am facut-o cand le mergea rau. 

Astazi am primit rugamintea plina de durere al unui frate de credinta:

 ”Va rog fierbinte in Numele Domnului Iisus Hristos sa aduceti la cunostinta fratilor de pretutindeni sa se alature in rugaciune pentru o tanara de numai 20 de ani care in urma unui accident se zbate intre viata si moarte, aceasta fiind tinuta in viata cu ajutorul aparatelor de respiratie artificiala. in momentul de fata ea se afla internata intr-un spital din Piatra Neamt din Romania. Numele ei este Delia si este sora mea. Dati va rog frumos o mana de ajutor in sensul acesta si Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru aceasta! Va multumesc! C. P .- C”. 

Ochii mi s-au umplut de lacrimi si stiind ca fratele mai are si o ciroza la ficat de dus in corpul sau, lacrimile au continuat sa-mi acompanieze durerea din suflet pentru ceva vreme. Cum se simte familia sa, caci are si doi copilasi mititei? Parintii dansului in ce stare a inimii pot fi acum ca au o durere in plus ce le incearca inima prin tanara fata ce se zbate intre viata si moarte? Ma intreb cat rau poate intra intr-o casa si raspunsul care-mi vine, niciodata pana la capatul puterii iar Dumnezeu care este plin de indurare a pregatit si mijlocul ca sa iesim din ceasul incercarii. Si cand ni se mai ridica gandul ca suntem cei mai oropsiti sa ne aducem aminte de cei ce ne intrec in suferinta in fiecare clipa, caci mereu este cineva mai incercat ca noi. Necazurile de azi imi par o fericire daca privesc la incercarea celui de langa mine.   Sa privim la necazurile noastre cu increderea ca Dumnezeu stie ce putem purta, iar pentru necazurile celor de langa noi sa inaltam o rugaciune catre Dumnezeu si sa aducem cererile noastre inaintea lui ca El sa aduca mangaierea si puterea ce se cer in astfel de momente pentru cei mai necajiti ca noi. Gandeste-te mereu ca raul poate fi mai mare, bucura-te de el cat este inca mic, oricat de mare-ti pare.

Cand sfidam principiul, incepem sa macaim justificand decizia.

Deseori in viata sa intampla sa fi pus in pozitia dificila de a calca un principiu, in functie de interesul de moment presiunea creste la cote ce ne imping uneori la hotarari pe care mai apoi le regretam. Situatia cea mai trista ramane aceea in care hotaram sa calcam un principiu (pentru cei ce le au vorbesc), iar mai apoi alunecam in ingrata categorie a macaitorilor incercand sa justificam hotararea in loc sa restabilim in practica principiul. Se intampla cel mai adesea atunci cand credem ca renuntand la principiu si culegand oarece roade de <!–more–>moment in urma hotararii luate (nerespectandu-ne principiul) am facut o treaba buna, nu avand capacitatea de a vedea mai departe de varful bocancilor, consecinta violarii a ceea ce in mod rational, constient acceptam ca fiind bun sau bine. Ma uit la ceea ce se intampla zilele astea in zona si imi dau seama ca nu este important ca te-ai transformat in turnatorul aproapelui daca prin aceasta ti-ai scapat pielea. Mai dai cu vorbe bune, adevarate de altfel dar incapabile sa stearga mizeria lasata in urma de propria-ti vointa, de fapt incepi sa macai crezand ca trilul privighetorii iti este propriu. De ce uneori uitam ca 1 plus 1 egal 2, din simplul motiv ca suntem lasi si egoisti, de ce ajung sa faca 1 plus 1 orice altceva decat 2, pentru ca avem o problema de caracter: nesinceritatea, smechereala si intunericul launtric transformandu-se in macaitul verbal, justificand isprava facuta. Poate ar trebuie sa insistam mai mult inca din copilarie pe simpla si banala adunare invatand ca 1 si cu 1 fac 2 indiferent de situatie si persoana, restul e doar mizerie sufleteasca si macaiala justificativa.