Spre bucuria unora si necazul altora.
iunie 29, 2008Cum unii au crezut ca am disparut pur si simplu, poate eram un provocator de securist mascat in oarece de crestin revoltat, am vrut doar sa stiti ca lucrurile au fost ceva mai complicate in ultima vreme si internetul este inca o problema in pustia unde ma gasesc de moment. Sunt pe plaiuri mioritice, Mangaloy nu ma lasa sa uit, ma injura cu sarg desi acum isi spune “Carla”, dar gasesc Romania dincolo de mizerie si spiritul de harta si jegmaneala cel putin la fel de frumoasa daca trec cu vederea gunoaiele aruncate peste tot.
Dumnezeu a purtat de grija, sunt multe de spus asa ca sper cat de curand sa pot asterne ultimele evenimente si pe blog.
Deci n-am murit si nici nu am de gand, asta daca nu o vrea altfel Dumnezeu. 
Va doresc tuturor pacea launtrica si venita de la Domnul Isus Hristos indiferent de necazuri si bucurii chiar si tie mangaloy desi te porti inca urat, totusi Domnul Isus a murit pentru tine ca si tu sa ai pacea si mantuirea. Sa fiti sanatosi! Cu drag Vlad.
Draga Vlad,
ma bucur ca lucrarea ta nu se sprijina nici cat intr-un fir de panza de paianjen in subiectul pe care l-ai mentionat.
Ai alte lucruri si lucrari cu implicatii directe in imparatia lui Dumnezeu, prezenta si viitoare. Am invatat de la tine ca distragerea atentiei poate avea loc, dar e bine si inviorator faptul ca nu ramanem ancorati in prezentul efemer.
Dumnezeu sa te binecuvanteze impreuna cu familia.
Draga Pety multumesc pentru cuvintele frumoase desi nu le merit, sunt un pacatos ce-i drept mantuit prin Domnul Isus. Daca ceva bun si de folos mai vezi si la mine este de la Domnul Isus, restul(raul) este inca de la mine, dar traiesc cu speranta ca Domnul ma va izbavi de rautatea si pacatosenia mea “efectiva”.
Iti doresc tie si casei tale tot ce-mi doresc mie si casei mele: “Hristos in noi nadejdea slavei.”
Sper sa rezolv cu netul saptamana asta sa pot intra si eu mai des din pustie, pe la altii este greu si rar.
Ma gandesc la “orange” prin card pcmcia, ce parere ai? Fixul nu este o posibilitate.
Multumesc, vlad.
Vlad!! ce bine-mi pare ca ai revenit!:D Nu am avut cu cine sa ma contrazic
. sincer nu am crezut nici o clipa ca ai murit, dar ma gandeam :”ce-o fi cu tine de nu ma mai critici” ca sa nu mai zic …de altii precum doamna ” E “.
Lasand gluma la o parte, m-as bucura sa vad subiecte serioase abordate de tine,si teme cat mai interesante! Succes!dar nu la critici, ci la …postari interesante!
Liliana, era pacat sa ascunzi un nume frumos. ma gandesc de unde o fi venind numele, de la liliacul parfumat? Mov? Alb?
Se cere multa gingasie cand porti un astfel de nume, deci ai grija.
Cat despre critica, in general cei ce nu suporta critica au o slabiciune de fond care pe langa autosuficienta ce-i limiteaza “evolutiv” ii mai si impiedica sa se scalde in vazduhul adevarului cu toate frumusetile pe care le presupune acest scaldat.
Critica insemana evolutie, prietenie, depasirea rigiditatii-sclerozei launtrice, este libertatea de a te apropia de adevar si frumos la indemnul celor ce uneori vad, cel putin ipotetic, mai bine si asta din pricina pozitionarii in exteriorul ingustimii launtrice ce ne caracterizeaza in general.
Ce ar fi arta fara critica si critici? Ce ar fi omul daca singura masura, singurul reper ar fi el insusi? Am ramane si fara arta si fara “desavarsitul” om.
Deci….la o noua critica.
Sper sa rezolv zilele astea problema cu netul si atunci sa pot posta experientele interesante din ultima perioada, felul in care Dumnezeu s-a “opintit” cu mine si purtarea lui frumoasa de grija fata de noi.
Dumnezeu sa-ti dea sanatate in duh si trup. Cu drag vlad.
http://www.roseinthedesert.wordpress.com un nou blog crestin care a inceput sa graiasca doar de o saptamana
“Rose”,
Multumesc de vizita si te-as incuraja sa ai curajul asumarii celor scrise prin indepartarea de pseudonimele atat de “asemanatoare” cu cele ale inaintasilor nostri in credinta. Oare de ce nu citim in loc de Apostolul Pavel un oarece de nume “nisip mantuitor”? Sa fii crestin presupune asumarea celor crezute si rostite.
Dumnezeu sa-ti dea curajul necesar si frumusetea adevarului chiar in cele mai mici lucruri. Cu drag Vlad.
Vlad iar dai cu presupusul si faci greseli enorme!Daca te vei osteni sa citesti pe blogul meu ai sa vezi ca nu mai sunt demult doar un pseudonim si in plus Vlad eu am un singur blog unul singur! Vezi de-ai ne “certam” noi doi ca tu nici macar nu ai citit tot la mine pe blog sau citesti…selecti si nu esti atent. Toate cele bune! Lia.
Lia, sarutmana
dar iar ma ponegresti in zadar 
. Daca te vei uita un comentariu mai sus de raspunsul meu, vei vedea ca i-am raspuns lui “roseinthedesert”. Intamplarea a facut sa ma adresez cu “rose” si tu sa intelegi gresit ca ma-am adresat tie. Mai apoi ti-am raspuns ceva mai sus si te-am numit Liliana, un nume frumos, ceea ce presupune ca, desi par amnezic 
, inca mai retin cum te cheama. O sarutare frateasca de la fratele tau mai mic, “amnezica” 
. Sper ca la mijlocul lui noiembrie sa pot scrie cateceva din cele ce Domnul mi le-a daruit ca experienta in ultima vreme.
Ramai in grija Domnului. Cu drag Vlad.
Vlad…asa-i! scuze, iertare,
. (“amnezica”… 
.-esti haios!)
Se accepta scuzele. De acum trebuie sa fii mai atenta. Bine?
Cu drag Gigi Amnezica.
http://nazireat4him.blogspot.com O falsa trezire spirituala. 10 cauze ce merita a fi citite.
Astazi este ziua mea
Ureaza-mi: “La multe Clickuri”
http://cllodvl.wordpress.com
Recomand parcurgerea materialului “Manifest pentru pocainta”.
Iti multumesc.
In Slujba Lui.
alex
http://nazireat4him.blogspot.com
Mult har in lucrarea la care esti chemat de Domnul!
Multumesc Alexandru, am parcurs materialul. Inteleg si simt ceea ce scrie acolo. Din pacate biserica contemporana este prea “contemporana” ca sa mai ofere ceva lumii. Este greu sa o distingi de celelalte grupari aiurite din lumea asta. L-am pierdut pe Hristos undeva pe drum si se pare ca putini Il vor regasi.
Cand “ma uit” la biserica “vizibila” imi vine in gand o fraza a disperarii “L-au luat pe Domnul si nu stiu unde l-au pus.”. Din pacate El lasase mormantul in urma Sa, mormant care astazi pare a fi biserica vizibila, fara de viata si putere, rece pana la moarte.
Sanatate in duh si in trup de la Domnul Dumnezeu, fratele mai de la urma, Vlad L.
O fi axa Bucureºti-Londra-Washington preferinþa noastrã publicã, iar bãtrîna Franþã – doar o mãtuºã senilã la care ne uitãm cu milã sau cu silã de potaie puberã ce se viseazã doberman adult, dar cînd e vorba de viaþa noastrã intimã, de preferinþele noastre profunde ºi nu neapãrat corecte politic, lucrurile stau exact invers: lumea anglo-saxonã este tot ce poate fi mai la antipodul felului nostru de a fi, iar aroganþii de franþuji sînt exact cum ne place nouã sã ne credem – ºi încã ceva în plus. Spuneau niºte românaºi de-ai noºtri, lucrãtori la Dublin: útia de aici aleargã mereu, n-au niciodatã timp! Noi, cînd ne aºezãm la masã, ne facem timp, ne place sã mai stãm ºi puþin de vorbã la un pahar de vin… Ei bagã repede în gurã ºi pleacã mai departe! Îmi aduc aminte ºi de un director dintr-o multinaþionalã care m-a întrebat odatã de ce pierd românii atîta timp cu masa la negocieri? Am oameni care vin din America sau din Asia pentru cîteva ore, sã rezolve o afacere precisã, sã decidã dacã da sau nu, ºi nu apucã sã stea de vorbã despre problema lor pentru cã partenerii români trag de ei sã meargã întîi la masã, sã bea un pahar… – se plîngea acesta. Apoi, cu frica de “dreptul la diferenþã”, m-a întrebat, scãzînd brusc vocea: Este ceva cultural la voi, o credinþã tradiþionalã a românilor?…