BUCURII SI NECAZURI, IAR DINCOLO DE ELE DUMNEZEU
mai 2, 2008Sunt vreo doua saptamani de cand necazurile si bucuriile sa ingramadesc peste noi si unele dintre ele as vrea sa le impartasesc.
Am avut trei cai, am platit pe cineva sa aiba grija de ei in perioada cand lipsesc de acasa si acesta nu si-a facut treaba. I-a lasat dezlegati si pe 16 aprilie a dat o masina peste unul si l-a omorat. O iapa frumoasa si prietenoasa. S-au unit mai multi cai pe islaz si au luat-o catre drum.
Au ramas doi, un cal si o iapa. Calul animal indaratnic si dupa o rabdare de trei ani a ramas tot fricos, a trebuit sa-l dau pe nimic, zice-se pt abator. Pe 20 au venit sa-l ia, de Florii, am ramas…tot cu doi ca Dumnezeu a lasat ca in aceeasi zi cand trebuia sa ma despart de cel de-al doilea cal sa vina pe lume Mughi, manzuta cea de impacare.
Am asteptat de vreo luna sa fete a doua iapa, si cum sorocul vine cand vrea Dumnezeu, de Florii am primit si darul de bucurie, pe langa cele de intristare.
Asa necazurile dintai au fost mangaiate cu bucuria de la urma.
De ce Mughi? Imi place numele acesta cu gandul la “Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, el foloseste adesea Mughi-Mambo…..cum era o zi a fericirii printre necazuri, m-am gandit ca nu strica sa ne fericim la gandul ca Dumnezeu aduce mangaiere acolo unde oamenii nu pot si bucurie acolo unde nu te astepti si cand nu te astepti.
Dumnezeu daruieste bucurii dupa necazuri si asa invioreaza sufletele noastre. Slavit sa fie Numele Lui!
Vlad – Calutii tai ma fac sa-mi amintesc de zilele copilariei mele. Am crescut la sat si-mi amintesc acum ca seara duceam caii (2) la riu impreuna cu un verisor de-al meu. Ii calaream fara nimic sub noi si cadeam de foarte multe ori fara insa sa ne lovim.
Ma bucur mai ales de minzul frumos, care este acum si bucuria voastra.
…nu am atins in viata mea vre-un cal dar pe cel mic parca as avea curaj…e simpatic ara o figura dragalasa si e cam “mocofan” -:).
Oameni buni sa ma fi vazut pe mine mulgand prima data vaca….
Am renuntat la ele dar ma tenteaza niste bivolite.
Cand am luat tractorul mi-a spus sa il incerc, eu nu am condus un tractor singur si nici nu m-am gandit vreodata sa o fac.
A fost comic, incercam sa ma dezmeticesc si sa nu ma fac de ras, avea doua schimbatoare si m-am simtit ca la examen.
Domnul a fost bun cu noi si incet ma deprind si cu tara, campul, am crescut in oras mare dar nu m-as mai intoarce sa traiesc in oras .
Nu mai spun de urcatul pe calul fara sa, inca invat sa calaresc asa ca primesc lectii.
si pt cei din lume. Un loc unde sa poata oamenii avea un pic de odihna in trup si putin plimbare inconjurati de cele ce marturisesc pe Domnul: iarba, copacii, cerul, cate o vulpe, o pisica salbatica, fazani samd.
Acum am luat cateva sai si incecam sa facem o mica pensiune turistica a unei familii “formaliste” pt frati formalisti
Vom locui in camp, primii vecini la 1 km, padurea in spatele casei, este frumos. Poate veti veni cand terminam ce avem de facut acolo, sper ca din primavara sa deschidem. Ceva simplu si frumos sper sa fie. Cu voia Domnului.
toate astea.
Vlad, sa stii ca te invidiez. Vreau sa-ti spun ca in copilarie am muls si vaca. Aveam o vacuta rosie si ai mei au numit-o Mariana. Ea nu statea la muls decit legata de picioare. Doamne ce vremuri frumoase…
Care este orasul cel mai apropiat de care locuiesti? Mai ai romani de-ai nostri (pocaiti) pe linga tine?
Daniel, prima vaca dadea cu piciorul si macar ca era mare avea o raza de “improscare” de parca era balerina. Atunci m-am gandit sa o leg. Toata lumea spunea uite si la asta de la oras habar n-are de vaci.
Sfatul lor era bate-o sa priceapa, cu furca cu orice… eu ma uitam descumpanit ca nu mergea bine cu “cel neprihanit se indura de animale”. Am legat-o la picioare si asa am muls-o pana a fatat, nu i-am mai dat vitelul si nu a mai fost nevoie sa o leg la muls. A fost o experienta interesanta.
Acum suntem langa Barcelona si in doua saptamani merg acasa sa continui cu constructiile. Casa si pensiunea ceva mai mica le-am ridicat, lipsesc finisajele si grajdul nostru, pana acum am stat prin chirie cu animalele. Cateva luni am stat aici si cateva acasa pt constructii, le-am facut cu mana mea, a fost si aici mult de invatat si a iesit de 8 pana acum. Avem aproape pe fratele Petrica Gaina si vom merge la biserica la tara, ma simt mai bine si cred ca au nevoie acolo. Nu departe de Caransebes. Este tare frumos se vede Tarcul si Muntele Mic, poza blogului este cu M-ti Tarcului.
Mi-am dorit o pensiune mica, curata si manastireasca in simplitate si bun simt, un loc unde Dumnezeu sa fie Stapanul casei, iar noi buni ispravnici.
Scuze ca ma entuziasmez asa….
Vlad – Domnul sa-ti dea izbanda in tot ce ti-ai propus. Eu sint banatean, nascut la Remetea-Poganici, CS, undeva intre Resita si Lugoj. Am trait la Resita pana in 84 cind am luat-o peste mari si tari.
Cu prima ocazie cind ma intorc in tara promit sa te caut Vlad. Domnul cu tine si cu intreaga familie.
Daniel vei fi binevenit si ma voi bucura sa ne intalnim. Si eu iti doresc prezenta binecuvantata a Domnului prin Duhul Sau mangaietor.