Sunt vreo doua saptamani de cand necazurile si bucuriile sa ingramadesc peste noi si unele dintre ele as vrea sa le impartasesc.
Am avut trei cai, am platit pe cineva sa aiba grija de ei in perioada cand lipsesc de acasa si acesta nu si-a facut treaba. I-a lasat dezlegati si pe 16 aprilie a dat o masina peste unul si l-a omorat. O iapa frumoasa si prietenoasa. S-au unit mai multi cai pe islaz si au luat-o catre drum.
Au ramas doi, un cal si o iapa. Calul animal indaratnic si dupa o rabdare de trei ani a ramas tot fricos, a trebuit sa-l dau pe nimic, zice-se pt abator. Pe 20 au venit sa-l ia, de Florii, am ramas…tot cu doi ca Dumnezeu a lasat ca in aceeasi zi cand trebuia sa ma despart de cel de-al doilea cal sa vina pe lume Mughi, manzuta cea de impacare.
Am asteptat de vreo luna sa fete a doua iapa, si cum sorocul vine cand vrea Dumnezeu, de Florii am primit si darul de bucurie, pe langa cele de intristare.
Asa necazurile dintai au fost mangaiate cu bucuria de la urma.
De ce Mughi? Imi place numele acesta cu gandul la “Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, el foloseste adesea Mughi-Mambo…..cum era o zi a fericirii printre necazuri, m-am gandit ca nu strica sa ne fericim la gandul ca Dumnezeu aduce mangaiere acolo unde oamenii nu pot si bucurie acolo unde nu te astepti si cand nu te astepti.
Dumnezeu daruieste bucurii dupa necazuri si asa invioreaza sufletele noastre. Slavit sa fie Numele Lui!
