Cat rau poate intra intr-o casa?
ianuarie 18, 2008Cat rau poate intra intr-o casa? De multe ori ni se pare ca raul care ne atinge pe noi este cel mai mare si tragem concluzia ca suntem cei mai oropsiti dintre toti. Mi s-a intamplat si mie de multe ori sa ma raportez la altii atunci cand le mergea bine, dar mult mai rar si mai greu am facut-o cand le mergea rau.
Astazi am primit rugamintea plina de durere al unui frate de credinta:
”Va rog fierbinte in Numele Domnului Iisus Hristos sa aduceti la cunostinta fratilor de pretutindeni sa se alature in rugaciune pentru o tanara de numai 20 de ani care in urma unui accident se zbate intre viata si moarte, aceasta fiind tinuta in viata cu ajutorul aparatelor de respiratie artificiala. in momentul de fata ea se afla internata intr-un spital din Piatra Neamt din Romania. Numele ei este Delia si este sora mea. Dati va rog frumos o mana de ajutor in sensul acesta si Dumnezeu sa va binecuvinteze pentru aceasta! Va multumesc! C. P .- C”.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi si stiind ca fratele mai are si o ciroza la ficat de dus in corpul sau, lacrimile au continuat sa-mi acompanieze durerea din suflet pentru ceva vreme. Cum se simte familia sa, caci are si doi copilasi mititei? Parintii dansului in ce stare a inimii pot fi acum ca au o durere in plus ce le incearca inima prin tanara fata ce se zbate intre viata si moarte? Ma intreb cat rau poate intra intr-o casa si raspunsul care-mi vine, niciodata pana la capatul puterii iar Dumnezeu care este plin de indurare a pregatit si mijlocul ca sa iesim din ceasul incercarii. Si cand ni se mai ridica gandul ca suntem cei mai oropsiti sa ne aducem aminte de cei ce ne intrec in suferinta in fiecare clipa, caci mereu este cineva mai incercat ca noi. Necazurile de azi imi par o fericire daca privesc la incercarea celui de langa mine. Sa privim la necazurile noastre cu increderea ca Dumnezeu stie ce putem purta, iar pentru necazurile celor de langa noi sa inaltam o rugaciune catre Dumnezeu si sa aducem cererile noastre inaintea lui ca El sa aduca mangaierea si puterea ce se cer in astfel de momente pentru cei mai necajiti ca noi. Gandeste-te mereu ca raul poate fi mai mare, bucura-te de el cat este inca mic, oricat de mare-ti pare.
Cred ca este o tema foarte delicata. Pt ca in acest lucru ne poticnim multi oamnei. Iar prima greseala este ca, la greu, ne raportam imediat la cei din jur. Si vedem oameni care traiesc in pacate grele, care sfideaza orice lege, orice regula, orice limita a bunului simt, ca sunt bine-mersi si chiar prospera sfidand pe toti din jur. Revolta care se naste in sufletul celui incercat il poate arunca in necredinta, in respingere: “Dumnezeu este nedrept! Nu este corect ca eu sa sufar, iar ticalosilor sa le fie bine”. O atitudine care seamana cu supararea fratelui fiului risipitor, la intoarcerea acestuia acasa.
E greu de inteles de ce Dumnezeu ingaduie incercari grele in viata noastra. E greu de acceptat aceasta “logica divina” care depaseste simpla noastra logica omeneasca. Sunt intelesuri mult mai profunde care ne scapa in putina noastra credinta. Omitem adevarul ca raul cel mai mare este dincolo de relele mai mici din aceasta viata.
Dumnezeu sa-l intareasca pe fratele de credinta atat de incercat!
Alex, cred ca este foarte greu atunci cand “raul” vine peste casa sa ramai increzator in binele ce acesta il lucreaza. Sunt convins ca nu tuturor sanatatea le este spre folos, cum nici banii, familia, etc. Pe unii toate acestea ii pot tine departe de Dumnezeu si de adevaratul bine, ceea ce ma duce la gandul ca folosul il cunoaste Dumnezeu, noi doar stim ce ne place si ce nu.
Eu cand vine greul ma intreb daca este incercare sau pedeapsa, daca este incercare as vrea sa o rabd, daca este pedeaps, atunci sa ma pocaiesc. Problema ramane atunci cand ceea ce eu consider bun si de folos nu-mi este dat pt ca Domnul Dumnezeu stie ca nu-mi este spre folos, dimpotriva poate fi spre stricaciunea mea.
Domnul nu ingaduie niciodata raul intamplator.Intot-
deauna El vrea sa ne invete ceva,ori rabdarea,ori aplecare mai multa in rugaciune,
ori cresterea credintei.
Elisa, eu as merge mai departe si m-as gandi ce este raul, daca el este intr-adevar rau, asa cum il percepem noi sau este altceva.
Cand este raul un adevarat rau? Exista raul intre Dumnezeu si om? Sau poate folosim mijloacele de masura din relatia cu oamenii pt a evalua evenimente si stari care sunt consecinta relatiei intre om si Dumnezeu.
Percepem un eveniment ca rau,asa cum suntem obisnuiti,dar raul care vine de la Dumnezeu,poate fi o binecuvantare,care duce la desavarsire.
Eu ma gandesc ca ceea ce numim noi rau, este destul de departe de ceea ce semnifica raul in fapt. Dumnezeu iubeste omul si prin toate ii da posibilitatea sa se apropie de El. Daca pedeapsa are un scop bun, atunci nu putem vorbi de rau, ci mai degraba de neplacut.
Pt ca toate lucrurile, eu as pune placute si neplacute, mai degraba decat rele si bune, lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Domnul.´
Deci nu putem sa vorbim de rau, cand se are in vedere ceva bun, in adevaratul sens al cuvantului, nu scuzand doar mijloacele.